poemul matriţă / dan mircea cipariu 2008

2008-11-16T09:54:00.000-08:00

poemul matriţă. bunjee jumping

2008-11-16T09:52:00.000-08:00

poemul matriţă. din ce în ce mai mult în propria mea viaţă

viaţa între codul de bare
cartela sim
telecomanda cu veşti apocaliptice şi pornografii insuportabile

viaţa între mai multe echipe de filmare
între mai multe clipuri despre viitorul care sună întotdeauna bine

viaţa între calupuri de publicitate şi sondaje despre cum pot obţine europenii
orgasmul cosmic şi o monedă unică tot mai profitabilă

trăiesc din ce în ce mai mult în propria mea viaţă
într-o ţară interioară
în care aşteptarea şi singurătatea îmi dau bineţe

sper să ajung şi eu pe Himalaya şi să scriu:
„viaţa n-are rost cu Coca-Cola!”

poemul matriţă. îngerul

bătaia peştelui în oglinzi leproase:
zero poezie
zero trăire
eliberare prin exces

creierul meu e o ţară lichidă din care se va naşte Finalul
dar asta nu-i de ajuns
pentru a multiplica la nesfârşit lupta cu sinele

inima mea se dezlănţuie până sus
în partea fricoasă
în partea învelită de timp şi de spaţiu
în partea care aruncă în aer schema socială:
muncă – aritmetică – instincte primare

citesc biletul scris de Înger
la Zidul Plângerii:
“în faţa Domnului nu se fac reverenţe!”

poemul matriţă. fuga din Egipt
poetei Ioana Crăciunescu

stingem lumina
până când universul se face mic
foarte mic
ca un fum dintr-o pipă a păcii
ca un sâmbure de adevăr aşteptând să-şi nască pruncul

facem jurnal
să nu rămână nimic nescris
atunci e frumos
fără încurcături şi regrete
punând la cale fuga din literatură şi din Egipt

“nu stăm în loc ci
doar pe armate de simţuri!”

zeii învinşi petrec stingheriţi cu noi la masă
soarele trece cu suliţi şi scribi
din dormitor în taverne

întunericul iese din noi efeminat şi trist

întunericul are gâtul subţire şi lung

întunericul ne cântă de spaimă şi final

poemul matriţă. bunjee jumping

tăişuri reci în sintaxă
adrenalină şi zaruri:
bunjee-jumping!

elasticul e gata să rupă în două memoria complice

forţa de atracţie sfâşie în direct
consumul de amintiri şi de sânge

“cine nu se aruncă
în singurătatea acestui text despre
atractorii stranii
nu se va găsi niciodată!”

citeşti
întrebările te ţin cât mai departe de zgârie-nori şi de stele

prin cartiere
sfârşitul scandează netemător
“eliberare şi bunjee jumping!”

poemul matriţă. punctul zero
poetei Cornelia Maria Savu

multiplic un lup alb incandescendent
pe fiecare ieşire de la metrou

băutorii de ideal
se ascund sub transparenţa urletului meu

strigăm până la inimă
până la cer
cu gândurile noastre hăituite

„îngerul meu e numai al meu?”

„îngerul tău e numai al tău?”

„noi rămânem
îngerul trece?”

limita acestui poem matriţă
e neputinţa

neputinţa şi hainele ei deloc călduroase

e iarnă

visez la gazul ilariant şi la cel mult 160 de cuvinte de iertare

poemul matriţă. viitorul
Deliei Cojocariu

patefonul face o mişcare de rotaţie
între creier şi himen
între himen şi creier
ca şi cum ar cuceri baricada cu rebeli şi amante părăsite
ca şi cum te-ar pregăti pentru moarte şi iniţiere

„să bem!” – ne îndeamnă el

„să bem pentru aşteptare”

„să bem pentru lista de eşecuri”

rachetele de apărare Patriot
stau la pândă în sufletul meu
împreună cu elicopterele
şi luminile de recunoaştere

patefonul curge pe munţi şi pe văi

„să bem!”

„să bem!”

„să bem!”

„şi mai ales să ne uităm viitorul!”

poemul matriţă. buletin olimpic

şi anul acesta
am fost medaliat cu aur
pentru suferinţă

2008-11-16T09:42:00.000-08:00

poemul matriţă. 13 ispitiri ale şarpelui

2008-11-16T09:35:00.000-08:00

poemul matriţă. prima ispitire a şarpelui

m-am trezit cu un şarpe de cuvinte în creier
mai mare decât enciclopedia britanică
mai temător decât lista mea anuală de eşecuri

„de ce nu poţi fi fericit?” – mă ademeneşte şarpele din creier
„de ce nu spinteci pe loc demonul ascuns în lume şi în sintaxă?”

cafeaua e amară
cutremurele interioare pe aproape
neputinţa de a schimba ştirile la televizor inundă în direct marele zid

şarpele se hrăneşte cu întunericul meu
cu ascunzişurile din paradis şi oglinzi:

„fericirea e un venin ieftin şi bun!”

„fericirea e un lexic de 40 de arginţi”

poemul matriţă. a treia ispitire a şarpelui
pentru Carmen Nicoară

montez
decupez
dau pe repede-înainte
pe repede-înapoi
tai
şterg
dau foc
trec de tsunami
şi

acelaşi cub îmi multiplică la nesfârşit
singurătatea şi întunericul

şarpele îmi înghite liniştea şi soarele autist de amiază

şarpele se duce glonţ în creier şi extrage
tot ce e necuvântător

„viitorul e tăiat pentru cei răi!”

„viitorul n-are limbă şi ţară pentru cei răi!”

poemul matriţă. a patra ispitire a şarpelui

„tăiaţi-i capul din oglinzi şi sintaxă”
îmi cere şarpele cu biciul în mână
întins pe pagini nescrise
pe geometrii de nimeni atinse

„poezia e o artă de tinereţe şi de început”
-mă apăr de venin şi de paradisul pierdut

„poezia nu pune moartea la tâmplă”

„poezia trece de Final cu fotograme gata văzute”

capul păpuşii levitează din întuneric în dormitor
capul păpuşii se ascunde ca un şarpe transparent şi ademenitor
în camera de scris şi de tortură a sufletului

creierul meu e o ghilotină nefolosită de 300 de ani
creierul meu e mereu la pândă

„ce aştepţi tu
aşteptăm şi noi!”
-îmi suflă şarpele
vertij
şi
absint

poemul matriţă. a cincea ispitire a şarpelui

“să-i lăsăm doar poeziei să ne cumpere paginile albe”
adaug deasupra a trei secole de revoluţii barbare
şi piruete ideologice

gura şarpelui din creier îmi cere să caut comori şi ghilotine
dar ce să mai găseşti în geografiile care l-au incendiat pe Dumnezeu
în conştiinţele în care încă mai arde fierul roşu pus pe “Dumnezeu e mort”

gura şarpelui din creier mă imploră
“îmblânzeşte-mă sau mori!”

gura şarpelui din creier se hrăneşte cu lumea mea ascunsă
fricoasă

sunt din ce în ce mai epuizat de numere şi contabilităţi
sunt din ce în ce mai trădat de paginile albe

poemul matriţă. a treisprezecea ispitire a şarpelui

“literatura îţi e infectată!”

“viaţa îţi e infectată!”

“întunericul îţi e multiplicat prin oglinzi”

şarpele toarnă venin şi avertismente
peste incertitudinea de a fi

şarpele e discobolul din creier care îmi aruncă soarele şi limbajul
în partea de sus

îi simt marketingul neuronal
şi casele de marcat singurătatea

îi văd liniile mişcătoare
printre ideologii
edicte
şi bule papale

aş fi vrut să ridic steaguri albe la mal
şi să scriu pe ele
“iubire şi oameni în curs de amenajare!”

2008-11-12T15:32:00.000-08:00