poemul matriţă. prima ispitire a şarpelui
m-am trezit cu un şarpe de cuvinte în creier
mai mare decât enciclopedia britanică
mai temător decât lista mea anuală de eşecuri
„de ce nu poţi fi fericit?” – mă ademeneşte şarpele din creier
„de ce nu spinteci pe loc demonul ascuns în lume şi în sintaxă?”
cafeaua e amară
cutremurele interioare pe aproape
neputinţa de a schimba ştirile la televizor inundă în direct marele zid
şarpele se hrăneşte cu întunericul meu
cu ascunzişurile din paradis şi oglinzi:
„fericirea e un venin ieftin şi bun!”
„fericirea e un lexic de 40 de arginţi”
poemul matriţă. a treia ispitire a şarpelui
pentru Carmen Nicoară
montez
decupez
dau pe repede-înainte
pe repede-înapoi
tai
şterg
dau foc
trec de tsunami
şi
acelaşi cub îmi multiplică la nesfârşit
singurătatea şi întunericul
şarpele îmi înghite liniştea şi soarele autist de amiază
şarpele se duce glonţ în creier şi extrage
tot ce e necuvântător
„viitorul e tăiat pentru cei răi!”
„viitorul n-are limbă şi ţară pentru cei răi!”
poemul matriţă. a patra ispitire a şarpelui
„tăiaţi-i capul din oglinzi şi sintaxă”
îmi cere şarpele cu biciul în mână
întins pe pagini nescrise
pe geometrii de nimeni atinse
„poezia e o artă de tinereţe şi de început”
-mă apăr de venin şi de paradisul pierdut
„poezia nu pune moartea la tâmplă”
„poezia trece de Final cu fotograme gata văzute”
capul păpuşii levitează din întuneric în dormitor
capul păpuşii se ascunde ca un şarpe transparent şi ademenitor
în camera de scris şi de tortură a sufletului
creierul meu e o ghilotină nefolosită de 300 de ani
creierul meu e mereu la pândă
„ce aştepţi tu
aşteptăm şi noi!”
-îmi suflă şarpele
vertij
şi
absint
poemul matriţă. a cincea ispitire a şarpelui
“să-i lăsăm doar poeziei să ne cumpere paginile albe”
adaug deasupra a trei secole de revoluţii barbare
şi piruete ideologice
gura şarpelui din creier îmi cere să caut comori şi ghilotine
dar ce să mai găseşti în geografiile care l-au incendiat pe Dumnezeu
în conştiinţele în care încă mai arde fierul roşu pus pe “Dumnezeu e mort”
gura şarpelui din creier mă imploră
“îmblânzeşte-mă sau mori!”
gura şarpelui din creier se hrăneşte cu lumea mea ascunsă
fricoasă
sunt din ce în ce mai epuizat de numere şi contabilităţi
sunt din ce în ce mai trădat de paginile albe
poemul matriţă. a treisprezecea ispitire a şarpelui
“literatura îţi e infectată!”
“viaţa îţi e infectată!”
“întunericul îţi e multiplicat prin oglinzi”
şarpele toarnă venin şi avertismente
peste incertitudinea de a fi
şarpele e discobolul din creier care îmi aruncă soarele şi limbajul
în partea de sus
îi simt marketingul neuronal
şi casele de marcat singurătatea
îi văd liniile mişcătoare
printre ideologii
edicte
şi bule papale
aş fi vrut să ridic steaguri albe la mal
şi să scriu pe ele
“iubire şi oameni în curs de amenajare!”
